EPITAF UNUIA RĂPUS DE PIGMEI
L-au lovit câinos
Până l-au răpus:
Prea venea de jos,
Prea ţintea în sus.
Ștefan TROPCEA
DEMNITATE
În faţa unui şef, admit-
Indiferent ce griji mă mână -
Să mă prezint descoperit,
Nu însă cu căciula-n mână.
Ștefan TROPCEA
TRIBUNALUL
Săli aglomerate
De împricinaţi;
Unii au dreptate,
Alţii... avocaţi.
Ștefan TROPCEA
DISPARE CALUL
De-acest prieten minunat
Vor spune mâine cronicarii
Că omul l-a exterminat
Ca să-i rămână ochelarii.
Ștefan TROPCEA
DEMNITATE
Copacilor cu fruntea-n soare
Li-i dat să moară în picioare,
De nu cumva vreun neam de-al lor
Ajunge coadă de topor.
Ștefan TROPCEA
|
Noutăți în site